Decadenta sociala, mizeria morala izvorata din dorinta de a ne prezenta in fata celor care se pot lauda cu o democratie nativa, adolescentul zilelor noastre a imprumutat numai obiceiuri ce pot genera creante in dezvoltarea acestei societati.

Traficul si consumul de substante interzise a ajuns sa fie ridicat la rang de cinste in fata acelora pentru care banul nu are valoare, ci doar miros dulce acrisor de cocaina. Intr-un secol al vitezei, adolescentul licean si nu numai sponsorizat de babacii cu pretentii de investitori, ajung ca la colt de strada sa-si vanda moralitatea pentru un gram de narcotice.

Desi autoritatile au initiat in scoli o campanie anti-drog, efectele se lasa inca asteptate. Astfel, in cadrul liceului Traian, campania inceputa de autoritati reprezinta un subiect tabu despre care nimeni nu vrea sa vorbeasca, asa incat directoarea trimite curiosii la purtatorul de cuvant, pe motiv ca subiectul este delicat si nu se poate vorbi cu oricine despre el.

In schimb, cei cativa elevi aflati in fata institutiei, care parca au fost instruiti inainte, sustin ca nu au auzit de droguri in liceu sau in preajma lui. Tot aici am aflat ca exista un club anti-drog, cu circuit inchis, unde intrusii nu au acces decat insotiti de purtatorul de cuvant care este practic inexistent, deoarece nimeni nu l-a vazut.

Daca la liceul Traian s-a sinchis cineva sa deschida gura, liceul Mihai Eminescu isi intampina oaspetii nepoftiti si curiosi cu usile inchise, pentru ca asa intelege conducerea sa-si apere elevii de droguri si de alte ispite.

Desi profesorii se dau de ceasul mortii ca asa ceva nu exista, liceenii spun altceva

La Liceul Mircea cel Batran insa, am avut parte de mai multa intelegere, directorul adjunct Gheorghe Moraru oferindu-se, des