Crede poetul sloven Tomaz Salamun, incununat cu Trofeul Festivalului - Sunteti unul dintre cei mai "tradusi" poeti europeni contemporani, atat in Occident, cat si in America, poemele dumneavoastra sunt publicate nu numai in marile colectii si antologii cu circulatie internationala, dar si in "Child of Europe" (Penguin Books). Intr-un palmares atat de bogat in reusite, ce loc i-ati rezerva Trofeului Festivalului "Zile si nopti de literatura de la Neptun"? Nu v-ati fi dorit mai degraba, in varf de cariera literara, mult ravnitul Premiul Nobel?
- Nu cred ca voi fi vreodata castigatorul unui "Nobel", asa ca nu sufar, fiindca n-am fost propus. Sunt insa bucuros ca am primit Trofeul Festivalului "Zile si nopti de literatura" de la Neptun, mai ales ca este si primul mare premiu european pentru mine. Cu atat mai important, aici, sub taina lui Ovidiu. De n-ar fi fost Ovidiu, stancile de pe digurile Constantei n-ar arata ca niste trupuri umane. Ovidiu a pasit pe-aici candva si aici va fi pentru totdeauna.
- Ce trebuie sa stie si sa faca un poet, un scriitor dintr-o tara mica, pentru a ajunge la notorietate literara internationala? Ce sacrificii - sau compromisuri,- obstacole sau "ziduri" - ati avut de infruntat, ca poet sloven?
- Mie, nu stiu de ce, mi-a stat inca de la inceput Zeita Fortuna alaturi. Ma aflam ca tanar artist conceptualist, in grupul "Okko", din Ljubliana, cand am fost descoperiti de expertii Muzeului de Arta din New York. Am fost "adoptat" de acestia in calitate de conceptualist. Ata ma tragea insa spre poezie, incat, desi promitea sa-mi aduca numai bine, am pus punct aventurii mele conceptualiste intr-o buna zi. Dar faptul ca trecusem Oceanul si nu oriunde, ci tocmai la New York, a fost ca un semnal. Imediat, poemele mi-au fost tiparite in colectia "Tanara poezie iugoslava" si, un an mai tarziu, am fost invitat la Universitatea din Iowa.