"Comunistii s-au rafinat si s-au declarat democrati, dar metodele de manipulare a vietii publice au ramas"
Despre prezent si trecut, despre impliniri si regrete, cu o mare poeta, militanta de frunte a vietii publice romanesti
"Nu mi-am dorit niciodata sa fiu o vedeta.
Intotdeauna, celebritatea mi-a prisosit"
- Stimata doamna Ana Blandiana, in ultimul timp ati disparut din atentia publica, dupa ce - in primii ani de dupa 89 - ati fost o "vedeta a zilei", in calitate de presedinta a Aliantei Civice. Ce s-a intamplat cu militanta de atunci?
- Nu mi-am dorit niciodata sa fiu o vedeta si nu m-am simtit si nu m-am purtat niciodata astfel; intotdeauna celebritatea mi-a prisosit si m-a stanjenit atat ca scriitor, cat si ca om care a incercat sa schimbe ceva in mersul adesea insuportabil al lucrurilor. Ea a fost cu atat mai greu de suportat, cu cat a starnit in permanenta dorinte de manipulare, carora trebuia sa le rezist, pentru a nu fi transformata in portdrapel al unor false cauze ce ascundeau interese de care eram straina. Astfel am refuzat, in ianuarie 1990, sa raman in vitrina Frontului Salvarii Nationale, unde fusesem pusa fara sa fiu intrebata, in schimb am participat la miscarea din Piata Universitatii, ca si la crearea si conducerea Aliantei Civice. Speram, astfel, ca se va impune vietii publice Proclamatia de la Timisoara, cel mai important text politic de dupa 89 si, de fapt, singurul program coerent de transformare a Romaniei comuniste intr-o societate democratica. Au fost demersuri morale si politice de exorcizare a raului, a caror radicalitate a produs reactii de respingere violenta din partea clasei politice. Sa nu uitam insa ca, pe de o parte, fara acele valuri de elan civic si rezistenta intelectuala, Romania anilor 90, cu mineriadele, dezinformarile, scenariile si travestiurile ei, avea toate sansele sa devina un
