Ne dati ori nu ne dati? Dupa profesori, a venit randul medicilor sa-si ia traista si sa-si incerce norocul, la usa Guvernului. Profesorii au primit un spor de 30 la suta, asistentii medicali au plecat acasa cu tichete de masa. Medicii vor salarii mai mari cu 60 la suta, sau cel putin asa solicita Colegiul lor profesional. Suma este, sa recunoastem, modesta.
Chiar daca veniturile oficiale obtinute de un medic care si-a completat formarea profesionala trec de 12 milioane de lei, lunar, cu tot sporul abia se ajunge la 19-20 de milioane de lei. Atat de putin sa-si pretuiasca romanii viata? In fond, salarizarea unei profesii reflecta, printre altele, raspunderea implicata.
Banii risipiti de un bancher nepriceput pot fi pusi, mai usor sau mai greu, la loc.
Daca ai un profesor prost la scoala, iei meditatii, acasa. Greselile medicului nu mai pot fi reparate. Cu totii ne-am simti mai linistiti stiind ca, in caz de nevoie, cel care e chemat sa ne salveze primeste recunostinta pe care o merita. "O fi multumit medicul?", e intrebarea care ii obsedeaza pe toti pacientii, mai tare decat "o sa ma fac bine?". E si normal.
Romanul plateste direct, din buzunar, suma pe care societatea nu i-o poate da medicului. Relatia financiara fiind in afara legii, chiar daca pe moment multumeste cele doua parti, pe termen lung genereaza probleme. In perceptia opiniei publice, domeniul medical figureaza ca fiind pe primul loc in topul spagilor.
Clientii se simt inselati: intai ca omul primeste fluturasul la chenzina, si vede ca lunar pierde cateva sute de mii de lei cu Sanatatea, desi nu-l doare nimic. Si atunci cand cade la pat, de ce si de unde sa tot dea? Nu e...
asigurat? In al doilea rand, multi au constatat ca scot plicul degeaba: fie au primit servicii pe care le puteau obtine, mai ieftin, de la cabinete private, fie s-a
