Toamna aceasta ne-a invatat ca o campanie electorala nu inseamna numai pavarea strazilor sau marirea salariilor pentru profesori, intr-un timp uluitor in comparatie cu tentativele anterioare.

Mai presupune si construirea unui discurs emotional adresat sectoarelor de populatie din zonele „calde“ ale cimpului social. Altfel spus, acordarea la unison dintre ratiune si afect, orice decalaj in defavoarea vreuneia dintre parti putind conduce la scaderea drastica a simpatiei electoratului. Omul care construieste sosele trebuie sa stie si cum se tine in brate un copil, marele om de stat sa-si faca timp si pentru o discutie cu o batrina simpla. Cuvintarile, care sint bune cu orice ocazie (de exemplu, la concertul maestrului Rostropovici, la finalul Festivalului Artelor), devin o prioritate in momentele de maxima intensitate emotionala, dintre care nu poate lipsi deschiderea anului scolar de pe 15 septembrie. Iata cum liceele si scolile din Bucuresti (si poate si din provincie, nu cunosc) au primit prin fax cite un discurs din partea primariei locale si a primului-ministru. Ar fi gresit, probabil, sa intelegem ca strategia aceasta ar apartine doar partidului de guvernamint. Numai ca intimplarea a facut sa asist, in calitate de profesor, la o reprezentatie 100% social-democrata.

Despre parcuri si discursuri

Primarul sectorului 2 isi incepe discursul abia dupa un citat din Immanuel Kant si, atunci cind o face, ne serveste un adevarat festin de metafore: „In spatiul tainic al vietii, parintii au pus in copiii lor soarele si noaptea si le-au adus un drum in fata portii, spunindu-le: Acesta-i drumul tau, pornesti s-ajungi in slava mintii. In fata acestei porti ne aflam iar, astazi, la fel ca in fiecare an, sa ne asiguram de trainicia drumului pe care pasesc cu incredere tinerele vlastare“. Am dat acest citat mai intins doar pentru savo