Temele acestui grupaj ma fac sa ma gindesc ca multa lume are asteptari de tipul Jack-of-all-Trades. Obicei mai vechi in lumea carpato-danubiano-pontica: sa trebuiasca sa fii bun la toate. E un sindrom al civilizatiei taranesti: „noi cultivam de toate“, extins in lumea intelectuala: „noi stim de toate“ si in lumea civic-politica: „noi facem de toate“. Cu alte cuvinte, avem mereu asteptarea ca cineva, citiva oameni sa se identifice cu o problema de care sa se ocupe epistemic, etic, civic, politic. Asa devenim generalisti, in cel mai bun caz, „lautari“, in cel mai frecvent caz.

Asa ca raspunsurile mele vor fi putin brutale. Nu stiu sa existe, constienta de sine, o miscare feminista romaneasca semnificativa dincolo de granitele productiei si educatiei intelectuale. Si aceasta din urma cu un corp firav, dar cu ceva mai multa minte. Intre altele, eu revin la o idee mai veche pe care am tot spus-o de m-am rusinat si plictisit: nu stiu o miscare grass-roots, una foarte populara si zgomotoasa, inclusiv in lumea intelectuala, in afara ortodoxismului, legionarismului, poporanismului, nationalismului. Liberalismul nu a fost si nu este „o miscare“, nici macar intelectual prea populara. Socialismul nu a apucat sa fie, in forma civilizata, o astfel de miscare. Feminismul a fost si in interbelic o miscare facuta de o elita de femei si barbati foarte educati. Si liberalismul, de altfel, dar fara ca feminismul sa aiba accesul acestuia la putere.

Despre ecologie ce sa mai vorbim? Ca mai avem mult pina sa devenim fapturi morale fata de alte vietuitoare si fata de mediul caruia ii sintem parte inconstienta si iresponsabila in acest sens? Uite, de aceea ma supar foc pe faptul ca noi ne continuam gilcevile intelectuale pe tematici de secolul XIX si interbelice, ca ne complacem sa ne consumam mintile in polemici cu un conservatorism vetust si contraproductiv. Ca,