Ne-am bucurat ca, in sfirsit, toamna ne va aduce diversitate si abundenta pe micile ecrane. Am tresarit la fiecare promo care anunta ca o emisiune veche, dar reciclata, se intoarce in forta sau ca una „absolut“ noua isi va face simtita prezenta. Dupa promisiuni mari si asteptari pe masura, au venit insa, la fel de repede, dezamagirile.
Am zappat timp de o saptamina si am realizat ca, de fapt, nu prea conteaza postul TV pe care te opresti, ca formatele de emisiuni reusesc performanta sa arate ca si cind ar fi trase la xerox. Lipsa de imaginatie, audientele extrem de mici cu care se confrunta toate televiziunile si problemele legate de felul in care se difuzeaza calupurile publicitare (pretul unei reclame nu mai e calculat per difuzare, ci pe punctele de audienta adunate de emisiunea in cadrul careia a fost programata) reprezinta citeva dintre motivele care ii fac pe producatori sa mearga pe formate „sigure“, testate deja de concurenta. Sau sa aleaga varianta difuzarii consecutive a unor emisiuni de tip clona (identice ca subiect, dar si ca desfasurare): Cei mai frumosi ani la Antena 1 si Anii ’70 la Prima TV, Romania mea de la Antena 1 si Proiect Romania la Realitatea TV.
Ar fi fost amuzant si fair ca, inainte de a-si relua emisiunea, Emil Hurezeanu sa fi fost si el invitat la Vlad Nistor, sa spuna cum i se pare formatul de la Realitatea TV, sa faca schimb de impresii, asa ca intre realizatori de emisiuni cu acelasi format. In afara faptului ca Proiect Romania de la Realitatea TV e impartita in seriale de cite un sfert de ora, difuzate timp de o saptamina, nu am sesizat nici un alt detaliu care sa ne faca sa ne gindim la o emisiune noua si nu la cea a lui Hurezeanu. Penibilitatea vine din faptul ca sint rulati aceiasi invitati pe care i-am vazut si la Antena 1, poarta aceleasi discutii si, inevitabil, te copleseste o senzatie de déjà vu ingr