Ultima decada a lunii septembrie a adus, in viata noastra muzicala, citeva evenimente care, marcind debutul stagiunii, ne dau speranta ca vom asista si in lunile care vor urma la momente cu adevarat interesante, atit prin diversitatea lor si prin structura repertoriala, cit si prin calitatea interpretarii conferite de artisti din tara si din strainatate, astfel incit melomanilor sa li se ofere tentatii si atractii irezistibile.

Filarmonica bucuresteana a propus, in cele doua concerte inaugurale, monumentalul oratoriu Paulus de Mendelssohn-Bartholdy. Lucrarea, prea putin cunoscuta la noi – s-a cintat in anii ’90 la Sala Radio, dupa decenii de „uitare“ –, e o imbinare aparent surprinzatoare intre influenta muzicii lui Bach (compozitor pe care Mendelssohn l-a „redescoperit“ si l-a inclus in circuitul concertistic dupa mai bine de un veac de uitare) si liniile melodice incarcate de romantism ale veacului XIX, realizindu-se astfel o constructie echilibrata si unitara, in care corul are un rol extrem de important (pe care l-a „rezolvat“ cu siguranta si frumusete sonora, pregatit fiind de Iosif Ion Prunner), iar solistii isi pot pune in valoare deopotriva calitatea glasului, eleganta frazarii si a stilului in spiritul specific oratoriului bazat pe un text religios, orchestra avind, de asemenea, posibilitatea de a realiza secvente simfonice de ampla respiratie, acompaniind totodata demersul vocal cu discretie si eficienta. Sub bagheta dirijorului Cristian Mandeal, sonoritatile s-au conturat cu stralucire in momentele de anvergura – adesea de apoteoza – sau in tonuri estompate in clipele de ruga si meditatie, pastrind, insa, permanent o anume luminozitate senina care este de altfel caracteristica autorului.

Cvartetul vocal a beneficiat de glasuri a caror calitate este binecunoscuta, regasind limpezimea si caldura interpretarii sopranei Mihaela Stanc