Dupa cum se contureaza, Comisia de la Bruxelles va considera Romania, in apropiatul raport de tara, "economie de piata functionala", dar nu inca si capabila sa faca fata presiunilor concurentiale din cadrul Uniunii Europene. Nimeni nu poate contesta diferentele nete de competitivitate intre majoritatea membrilor Uniunii Europene (oricum toti membrii occidentali ai acesteia) si Romania.
Dar aceste diferente au fost, sunt si vor ramane (sa speram cat mai putin timp, dar estomparea lor este o chestiune de decenii!).
Daca insa faptul reprezinta un obstacol in calea aderarii, cum a acceptat Uniunea Europeana sa intre cu Romania intr-un acelasi teritoriu comercial, si nu de azi, de ieri, ci de ani de zile? Ca Romania se afla practic de ani de zile cu un picior in Uniunea Europeana este un fapt palpabil, care decurge nemijlocit din acordul de asociere dintre Romania si Uniunea Europeana, in virtutea caruia,
incepand din 1995, s-a constituit (ajungand deja la finalizare) o zona de liber schimb in relatiile comerciale cu produse industriale, in urma reducerii, in trepte pana la desfiintare, a taxelor vamale pe fluxurile reciproce de marfuri.
In cadrul zonei de liber schimb din relatiile reciproce, marunta si mai ales demodata si nerestructurata industrie romaneasca a ramas fara urma de protectie in fata uneia din cele mai puternice, prin anvergura si competitivitate, industrii din lume.
Industria si, prin ea, intreaga economie romaneasca au intrat completamente in batalia concurentiala directa de pe piata Uniunii Europene, cea mai mare si una dintre cele mai exigente din economia mondiala.
In raport cu aceasta situatie, diagnoza Comisiei de la Bruxelles ca Romania nu este in stare sa faca fata presiunilor competitive si fortelor pietei din carul Uniunii Europene nu are corespondent exact in realitate. Aceasta es
