In ultimele saptamini, s-a vorbit si s-a scris mult pe tema asa-zisei „pasivitati“ a Aliantei PNL-PD, prin contrast cu „activismul“ PSD. Partidul la putere si-a facut public programul de guvernare, in timp ce Opozitia ar fi intirziat prea mult. PSD si-a anuntat viitorul premier, in caz de victorie, pe cind liberalii si democratii lasa inca loc de variante. Pe scurt, Adrian Nastase si ai sai ar fi avut „initiativa“, lasindu-si adversarii, mai lenti, in urma.
Fara a ignora atari argumente, as contrapune citeva observatii. Intii – aceea ca Alianta e „in grafic“. Finalizarea programului de guvernare fusese anuntata pentru 15 septembrie, dupa care, imediat, presedintele liberal Theodor Stolojan, aflat atunci la Suceava, a si prezentat obiectivele principale: cresterea nivelului de trai, lupta impotriva coruptiei, incurajarea mediului de afaceri, sprijinirea taranilor, fonduri sporite pentru invatamint si sanatate. In ce priveste viitorul sau prim ministru, Alianta nu promisese ca-l va desemna, ci anuntase – doar – intentia lansarii unui „guvern din umbra“, prefigurare a echipei care ar prelua gestiunea tarii in caz de victorie. Pentru a nu tensiona atmosfera din cele doua partide aliate, proiectul de shadow
cabinet a fost abandonat. Iar limitarea optiunilor la un singur nume, in conditiile in care sint mari sanse ca pentru constituirea viitoarei majoritati parlamentare sa fie nevoie de negocieri, ar fi destul de naiva. In orice caz, pina la alegeri mai e ceva timp si, de-acum incolo, conteaza foarte mult timing-ul, planificarea actiunilor de imagine si a campaniei propriu-zise. Cei care-si vor lansa mesajele prea repede, competitorii care-si vor epuiza „noutatile“ inainte de vreme vor pierde.
De ce – atunci – s-a grabit PSD-ul?! Tocmai pentru ca, dupa pierderea localelor, cuprins de teribile turbulente interne, avea nevoie de solutii de ie
