Prima intrebare pe care mi-o pun este daca exista o miscare feminista romaneasca?... Si cred ca e mult prea mult spus „o miscare“, pentru ca nu exista o concertare a diferitelor grupari interesate de problematica schimbarii statutului femeilor in societate. Exista asemenea grupari, iar unele au acumulat o experienta considerabila pe anumite sectoare de activitate – cum ar fi protectia femeilor abuzate in familie sau chiar in domeniul cresterii reprezentarii femeilor in politica. Dar o miscare feminista nu exista, si cred ca nu exista pentru ca in Occident marile probleme ridicate de feminism au fost deja incorporate in politici si practici de viata. La noi lucrurile se schimba prin influenta si transfer dinspre Vest.

In tarile Europei de Vest si in America de Nord, valul unei miscari feministe a trecut de multisor si nu se poate vorbi la aceasta ora de o miscare feminista, ci doar de diverse forme de manifestare ale „feminismului de stat“ (inaugurat in anii ’70 in tarile nordice). Si la noi feminismul vine mai curind pe filiera Uniunii Europene (de pilda initiativa Delegatiei UE de anul trecut de a infiinta o Agentie pentru Egalitate de Sanse, cu finantare europeana de 90% si romaneasca de 10%). Deci vine de sus in jos, cum vin multe alte schimbari. Marea problema care se creeaza este ca legile si politicile adoptate nu sint dublate de practici si cu atit mai putin de mentalitati care sa genereze astfel de practici. Si atunci ne trezim chiar cu aprecieri in rapoartele de tara din partea UE de genul: s-au facut schimbari legislative, dar aplicarea lor lasa de dorit. Ma refer aici la capitolul egalitate de sanse intre femei si barbati.

O miscare feminista romaneasca ar presupune un activism constant din partea fortelor civice, o concertare si o coordonare a acestora in sanctionarea diverselor zone in care exista discriminare.

De pilda,