Grea (re-)nastere mai are si feminismul autohton! Compromis de „cuplarea“ femeii la politica demografica fortata a ceausismului, dupa ce fusese deja anexat de stalinism, el se reinventeaza astazi cu eforturi, in mai multe centre – preponderent urbane, din cite se vede! – prin mediile academice. Uneori, aceasta localizare a lui este pusa pe seama modelor, a imitatiei unor curente occidentale. De pe aceste pozitii, el le apare criticilor ocazionali ai fenomenului, care ii ignora acestuia radacinile si traditia de prin aceste locuri, drept influenta americana nedigerata (cam asa cum e muzica rave ori hip-hop), fara legatura cu trecutul nostru si, deci, de respins ca forma neorganica a prezentului sau este privit de-a dreptul ca forma a supravietuirii stingii intr-o epoca de criza a acesteia al carei inceput este, evident, caderea regimurilor dictatoriale rasaritene in 1989.
Numai ca, si daca ar fi vorba despre asa ceva, impulsul de a imita ori de a propaga pe mai departe un model este tot un raspuns la o cauza asumata personal (si intra-personal). Iar cauza este ca multi dintre noi – nu doar femei, ci si barbati – resimtim ca injusta actuala asezare a lucrurilor in spatiul public si domestic romanesc. Situatiile sint de mare complexitate si trebuie initiativa si inteligenta pentru a le descilci. Exista, de pilda, violenta domestica in care victimele sint mai ales femeile. Dar ce te faci cu mamele incalificabile care isi cresc copiii inlantuiti, ii bat in loc sa-i hraneasca si ii ard cu tigara? Iata ca violenta domestica poate fi comisa si de femei. Nu vreau sa spun prin aceasta ca asemenea situatii pot fi rezolvate si explicate invinuind doar femeile in cauza. De vina sint persoanele, dar si mediul in care se misca, ideile si reprezentarile care le pun in miscare.
Iata de ce, cred, feminismul in Romania este o reasezare necesara a tablei de v
