- Editorial - nr. 191 / 28 Septembrie, 2004 Pe o inscriptie din Tomis, ca un mesaj parca venind de dincolo de noi, de dincolo de timp, de dincolo de viata si de moarte, se afla urmatorul text: "Celor dusi, de noi nu le mai este dor!". Duminica, la Urisiu de Sus, in acea mirifica localitate dinspre munti, cu oameni mandri si demni, cei prezenti, dupa oficierea slujbei religioase, la sfintirea noului monument inchinat eroilor neamului, care si-au dat viata pe campul de onoare intre 1940-1945, asezat alaturi de cel ridicat intru pomenirea celor cazuti in Primul Razboi Mondial, veneau sa dovedeasca tuturor tocmai contrariul: celor ramasi, adica urmasilor de azi, le este dor de cei trecuti in eternitate, ca ei nu i-au uitat, ca ii poarta in gandurile si-n sufletele lor si-i pomenesc. Recunostinta urmasilor i-a asezat _ cum spun cuvintele primului patriarh al Romaniei, Elie Miron Cristea, sapate in dainuirea pietrei pe soclul monumentului de la Gura Secului de la Toplita Romana _ "spre vesnica odihna in acest loc de cinste, drept neuitate pilde ale iubirii de neam si de tara, pentru cei de azi si din viitor". Lor, urmasii de azi li se-nchina! "Eroi au fost, / Eroi sunt inca, / Eroi vor fi cat neamul romanesc!" Ei, cei cu numele acum scrise cu slove de aur in carnea marmurei, au cazut pentru Patrie. "Romanii _ spunea savantul Nicolae Iorga _ sunt nascuti pentru o singura patrie!". Patrie pe care au aparat-o suferind, luptand si murind. Scena aceea, urmand zilei de 30 august 1940, greu va putea fi uitata vreodata. Obligati, prin ordinul superiorilor, sa paraseasca granita de Vest, una dintre cele mai intarite in acele vitrege conditii istorice, in urma Diktatului de la Viena, si sa lase Ungariei, vrajmasul nostru traditional, nordul Ardealului, trup din trupul Romaniei, sub tanguitul prelung al clopotelor tuturor bisericilor romanesti, soldatilor in retragere li se adresa