O data la patru ani, taman atunci cand se incheie un ciclu electoral si incepe altul, fara sa le intrebe nimeni de buget, serviciile secrete ale Romaniei manifesta o pornire ciudata de a iesi din conul de umbra traditional si de a se infatisa intr-un chip cat mai uman. SRI, SPP, STS si SIE, iata patru mirese numai bune de maritat.
Acum, in toamna lui 2004, scamatoria a luat prin surprindere intreaga societate civila, lasand-o bouche-bee.
Sub inaltul si competentul patronaj al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii a fost intocmit un document intitulat "Doctrina Nationala a Informatiilor pentru Securitate", care propune, nici mai mult nici mai putin, decat un parteneriat intre serviciile secrete si patronate, sindicate, mass-media si ONG-uri. Sa ne facem, de-a valma, frati de cruce pe altarul sigurantei statului.
Transparenta serviciilor noastre inteligente a mers, de aceasta data, atat de departe, incat oferta, frumos ambalata, a fost pur si simplu pusa pe masa prezidiului, in loc de cos cu flori, la un seminar desfasurat zilele trecute, la Predeal. Ce se urmareste de fapt? Care este reactia societatii civile? Este un asemenea proiect viabil sau nu in Romania anului 2004?
Cuvantul NATO a devenit in ultima vreme laitmotiv. La fel ca UE. Cand reprezentantii unor institutii ale statului doresc sa faca mai credibila o initiativa, o propunere sau o masura, invoca una dintre cele doua institutii, NATO sau UE. Sau pe amandoua la un loc. Aceasta utilizare, pana la satietate, a imaginii acestor institutii tine de un fel de religie moderna.
Vezi Doamne, orice ai face in numele ori in litera NATO sau UE - chiar daca NATO sau UE habar n-au - este din capul locului validat. Si ideea acestui parteneriat ciudat, spun autorii ei, vine tot de la NATO. Sa vedem in ce consta proiectul dupa cum au reusit sa-l prezinte opiniei pu
