Ne-am obisnuit sa inchidem ochii si, eventual, sa intoarcem si celalalt obraz atunci cand ni se face o nedreptate. Ne-am obisnuit ca, tacuti si cuminti, sa ne achitam darile catre stat si apoi sa ne gandim daca mai avem ce pune pe masa, pana la urmatoarea chenzina. Ne-am obisnuit ca sa hranim din banii nostri niste functionari care au uitat de mult sensul cuvantului datorie si care au chiulit de la lectia rusinii. De munca nici nu mai incape vorba, mai ales daca prin arborele sau genealogic mai figureaza si vreun potentat al vremurilor. Directorii de institutii publice, cu care ne pregatim sa intram in Europa, sunt de tot rasul. Auzim pe toate posturile cum se face reforma in administratie, cum pe bani grei sunt scoliti tot felul de gusati, in speranta ca intr-o zi vor afla si ei ca a fi director al unei institutii publice, regii etc. inseamna o mare responsabilitate, si nu doar drepturi. Uniformizarea politica a devastat tot ce mai era de Doamne-ajuta in materie de functionari. Acum, te miri cine, copii de bani gata sau pe care-i recomanda carnetul de partid, sunt propulsati peste noapte in posturi la care doar au visat. Sunt si tineri capabili, pregatiti si cu cei sapte ani de-acasa la purtator, care pot face fata responsabilitatilor, dar foarte putini. Si oricum, fara un cont solid in banca si o persoana care sa-i recomande, nu au posibilitatea sa se faca remarcati. Asa se face ca locul acestora este luat de snobi, de parveniti, a caror singura grija este etalarea ultimelor noutati in materie de moda, femei sau masini. Cu acesti arivisti incearca Guvernul nostru sa faca reforma. Un Executiv care guverneaza o tara prin ordonante de urgenta, in fata carora legile sunt dezgolite de continut. Poate tocmai din acest motiv, acesti directori isi permit sa ingenuncheze normativele in numele carora cetatenii isi cer drepturile. In Romania, ar trebui sa functioneze de vreo