Şi iată ce vede, dragă Lou! Am îndoit o coajă de portocală, am pus-o pe godin. A trecut trenul. Mi-am amintit de vagoanele cu cherestea din copilărie, cheresteaua aceea galbenă, plină de frunze ude, lipite. Mi-am amintit de rampele umplute cu sfeclă albă, dulce. Eram în clasa a doua primară, la ţară, în amurg. Servitoarea mulgea vaca. Sta impudic, cu picioarele desfăcute şi eu, de partea cealaltă a vacii, priveam fascinat sexul ei uriaş (aşa mi s-a părut) , c-un păr roşu, cîrlionţat, tăiat de jeturile de lapte muls într-o căldare de lemn... Dar cazanele cu magiun, puse pe pirostrii, fumegînd! Îmi plăceau cum bolboroseau, cum făceau clăbuci. Lîngă ele o aşteptam pe fata dascălului,Veta, să-mi aducă o carte de poveşti. Era mai mare ca mine. Avea sîni! O iubeam. De fapt, o iubeam şi pe Cecilia, fata directorului şcolii, care venea doar în vacanţă acasă. Era la liceu, nu se uita la mine, cînd treceam prin faţa casei ei deveneam cel mai fericit om din lume. Dacă mă gîndesc bine, o iubeam şi pe Ada, o fetiţă de seama mea, venită de la Bucureşti. Ne jucam în nasturi, avea vocea nazonată şi ceva neobişnuit în mers. Făcea mereu paşi de dans! Însă adevăratele legături "sexuale" le aveam cu Profira, servitoarea. Ea mă lăsa s-o "aud". Un adevărat ritual! Cînd se făcea noapte coboram împreună scările (stam într-o haltă, la etaj) pe întuneric. Ne ţineam de mînă. Ajunşi jos, ea ieşea afară, închidea uşa şi se pişa în praful de lîngă zid. Pentru mine era ca o rugăciune! Ceva sfînt şi necunoscut! Cu urechea lipită de uşă, ascultam, ascultam la nesfîrşit. Apoi ea deschidea, mă lua iar de mînă, ne urcam, nu vorbeam nimic. Pe urmă m-a lăsat tot mai rar s-o "aud". La un moment dat nu a mai vrut. Trecusem în clasa a treia şi-i miroseam rochiile pe ascuns, îmbătat de izul de femeie.
*
Dumnezeu se uită la noi cu binoclul. Şi iată ce vede, dragă Lou! În clas
