Deja în anii '90 Hollywoodul avea un rival; Hong Kongul, o ţară de doar 5 milioane de locuitori, producea mai multe filme. Industria lor cinematografică se baza - financiar - pe generarea de filme kung fu, distribuite la nivel internaţional încă din 1980. La început, Hollywoodul s-a mulţumit să împrumute: regizori (John Woo, Misiune imposibilă), actori (Jackie Chan) şi... instructori de arte marţiale deveniţi apoi regizori (ca Sammo Hung sau Yuen Woo-ping, responsabil pentru luptele din Matrix). Apoi a venit timpul co-producţiilor, care au amplificat prestigiul şi profitul cinematografiei hongkongheze; nu doar cu Statele Unite, ci şi cu China, căci astfel se câştiga accesul direct la o enormă "piaţă de desfacere", iar bugetul filmelor putea creşte nestingherit. Rezultatele unei astfel de colaborări sunt Eroul (2002) - noutate video - sau Tigru şi dragon (difuzat la Antena 1); al treilea film pe care-l aduc în discuţie, Odiseea chinezească 2002 (tot noutate video), este o ironie pur hongkongheză la adresa primelor două.
Un episod legendar din istoria Chinei (cele şapte regate sunt unificate de împăratul Qin - numele primei dinastii de împăraţi - care apoi construieşte Marele Zid) suscită atenţia celor mai premiaţi regizori chinezi: Chen Kaige şi Zhang Yimou. Filmul primului cineast e Împăratul şi asasinul, al doilea este Eroul, co-producţie Hong Kong - China. Ca gen, filmul e wu xia, adică inspirat de legende care au ca protagonişti cavaleri (iniţial erau asasini plătiţi) pentru care primează un cod al onoarei, legende populare în China secolului IX. Coregrafia ca de balet, acrobaţiile şi artele marţiale nu lipsesc din acest hibrid cinematografic, care este de altfel prima tentativă a lui Zhang Yimou de a face un "film de gen" (el fiind până acum cunoscut pentru filme de epocă sau pentru drame realiste).
Trama e greu de descifrat, deşi î