Dacă suntem sinceri până la capăt, trebuie să recunoaştem că nu prea ştim poezia "fraţilor noştri de peste Prut". Deşi o parte dintre poeţii tineri (contrafortiştii, în special) au publicat versuri şi în periodice sau la edituri româneşti ori au fost prezenţi cu eseuri şi articole de opinie în presa culturală românească, o recuperare masivă sau măcar semnificativă a poeziei basarabene contemporane nu s-a produs. În prima jumătate a anilor '90, Sorin Alexandrescu a publicat celebra sa antologie Une antologie de la počsie moldave, iar anul trecut chiar Editura Cartier a editat o selecţie în engleză, Singular Destinies. Contemporary Poets of Bessarabia, dar alte tentative de popularizare a poeziei basarabene, după câte ştiu, lipsesc. Cărţi de poezie editate în Moldova ajung în România doar la târgurile de carte sau trimise numai la redacţiile revistelor culturale. Prin urmare, constat - nu pentru prima oară " că nu putem avea o imagine prea clară a ceea ce se scrie astăzi peste Prut, iar dacă, prin cine ştie ce hazard, primesc câte un volum de poezie de la Chişinău, realizez dificultatea de a-l analiza într-un sistem de referinţă cât mai just.

Poezia lui Galaicu-Păun sau Vasile Gârneţ, de pildă, scriitori şcoliţi cu burse prin mai toată Europa, oricum având o priză permanentă cu Occidentul şi, mai ales, cu România, unul ca editor şi traducător, celălalt ca jurnalist, poate fi judecată fără greutate (şi) în afara contextului cultural basarabean, într-un gest de receptare firesc, perfect sincron. Se întâmplă însă deseori să-ţi cadă în mână volume de poezie premiate la Chişinău şi care la Bucureşti să pară neinteresante, dacă nu chiar slabe. Or e clar că, în astfel de cazuri, la un anumit nivel, receptarea este viciată printr-un cod de referinţă inadecvat. Cu alte cuvinte, este vorba pur şi simplu de un decalaj artistic, altfel nu foarte greu de pricepu