Laurian Ante, Cain şi Abel, roman, Piatra Neamţ, Ed. Crigarux, 2004 (prezentare pe ultima copertă de Cristian Livescu). 110 pag.

Protagonistul romanului este un scriitor, Dumitru, care încearcă să afle cine anume l-a trădat cu ani în urmă, când, încercând să trimită un manuscris în Occident, a fost arestat şi condamnat la închisoare. Alert, plin de culoare, romanul suferă totuşi de o naivitate care, în mod curios, n-a fost remarcată de criticul Cristian

Nicolae Breban, Fr. Nietzsche. Maxime comentate, prefaţă de Ion Ianoşi, Bucureşti, Ed. Fundaţiei Culturale "Ideea Europeană", 2004. 168 pag.

Livescu, semnatarul prezentării de pe ultima copertă.

Este prima dată când îl vedem pe Nicolae Breban urmându-l supus, ca o roabă cu vălul pe faţă, pe un alt autor. Fiecare afirmaţie a lui Fr. Nietzsche, reprodusă în germană şi tradusă imediat în română, este comentată de el pe larg, cu devotament şi respect.

Scriitorul român îl apără pe filosoful german de acuzaţiile care i s-au adus de-a lungul timpului. O face cu competenţă, cu simţul nuanţelor, cu un calm intelectual care dovedeşte clasicizarea gândirii lui. Intempestivul polemist de altădată s-a transformat într-un om de bibliotecă, atent şi prevenitor.

Trebuie spus însă că în textele sale politicoase se simte în continuare gheara leului. Comentând, de exemplu, aforismul lui Fr. Nietzsche "Viel von sich reden kann auch ein Mittel sein sich zu verbergen" ("A vorbi mult despre sine este şi un bun mijloc de a se ascunde"), Nicolae Breban îi găseşte ilustrări neaşteptate, dintre cele mai expresive, în istoria recentă:

"În vechea şcoală diplomatică europeană, uzanţa şi metoda era, în mare, de a vorbi puţin! Cu noii politicieni demagogi, Lenin, Hitler, Mussolini s-a ajuns la o dipl