Gustul pentru improvizatie si rigoare analitica marcheaza si acest spectacol montat de Vlad Massaci, cutezator si echilibrat in acelasi timp. Contradictia este doar aparenta. S-ar putea spune ca, prin cele mai reusite dintre productiile sale, aceasta e chiar nota distinctiva a Teatrului ACT, dincolo de fireasca diversitate a propunerilor scenice. Spatiul de joc o inspira, autenticitatea raportarii ii certifica semnificatia. Ambientul nu e confortabil pentru un public de week-end, dornic de mondenitati si volute speculative, desi asemenea spectatori pot fi ferventi ai galeriei, cu atributele ei cu tot. Ignorand asteptarile de acest gen, spectacolul surprinde mai degraba prin adecvarea, profund realista, la substanta dramatica. Parabola a mistificarii alienante ce vizeaza o normalitate utopica si "dezirabila" in acelasi timp, in Forma lucrurilor aparentele sunt minate aproape insesizabil pana la deznodamantul brutal, ca un dus rece. Un pretext extras parca din zona faptului divers constituie nucleul piesei lui Neil LaBute. Daca in Bash. O trilogie contemporana - reprezentatie ce se regaseste pe afisul aceluiasi teatru -, tanarul dramaturg american releva subtil ipostaze ale tragediei antice intr-o comunitate damnata, rememorandu-si contemporan si iresponsabil culpa, aici asistam la transformarea radicala a individului in exponat de muzeu. Locul de unde incepe, si sfarseste poate, experimentul invocat - si inca in cel mai pur spirit ludic. Succint, imixtiunea vizitatoarei in spatiul interzis pentru a evidentia detaliile anatomice ale unei sculpturi declanseaza ritualul seductiei vigilentului paznic. Inocent care si cade in plasa pentru a fi consumat, prelucrat, livrat la termen sub o noua forma, nu alta decat aceea prin care artista a transfigurat banala ei materie prima. Montarea de la Teatrul ACT pune in opera acest paradox al epocii postmoderne, marcata de un p