Un alt pas de ingenunchere a sindicatelor a fost ratata greva a profesorilor. O singura confederatie a rezistat pana la capat si a refuzat oferta guvernului: Federatia Sindicatelor Libere din Invatamant, condusa de Aurel Cornea. Ceilalti lideri din invatamant au semnat protocolul cu guvernul. Va fi foarte greu, acum, dupa inceperea anului scolar, cu sindicalisti divizati, cu frigul din octombrie, sa se mai poata iesi in strada pentru noi negocieri. Guvernul a triumfat si, cu siguranta, o contributie in aceste negocieri lejere au avut-o si sindicatele, prea dispuse la compromisuri. Peste toate aceste cedari se ridica o caracteristica generala. Imaginea unor lideri de sindicat tot mai departati de aspiratiile, nemultumirile si apasarile membrilor de sindicat. Avem lideri de sindicat care plutesc in zonele eterate ale puterii, imbibati cu functii si privilegii, iar pe de alta parte, sindicalistii care isi platesc cotizatia si infrunta singuri saracia. Asistam la imburghezirea liderilor de sindicat. Deja fenomenul este ireversibil si el a dus la paralizia, amortirea miscarii sindicale. Problema este ca aceasta distanta enorma dintre liderii de sindicat si membri va incurca directionarea automata a votului, in alegeri. Chiar daca BNS a semnat un acord de colaborare cu PRM, asta nu inseamna ca toti cotizantii de la BNS vor vota cu PRM. La fel de adevarat este ca nici CNSLR Fratia nu va oferi neaparat o zestre de voturi sindicale pentru PSD. In definitiv, este si foarte greu pentru sindicalistul fara functie sa accepte neconditionat o directiva a liderilor, fara sa rabufneasca. Acesti lideri au insemnat prea putin pentru implinirea doleantelor sindicale. Membrii de sindicat au fost prea putin consultati si prea putin ascultati. Liderii de sindicat repeta situatia intalnita la nivelul clasei politice. Marea intrebare a acestor alegeri este una formulata recent de istor