Si asta n-ar fi nimic. In fond, progresul in ordine retorica nu se obtine fara un oarecare efort. Iar unii lideri, tineri sau batrani, nu sunt capabili sa-l faca. Uneori insa, vorbele goale devin obsesie. Asa, de pilda, PSD si PUR isi irosesc timpul jucandu-se cu cuvintele, pentru a spune ca alierea lor intr-o Uniune nationala are ca emblema semnul "plus" (PSD+PUR), in vreme ce adversarii ar fi ales semnul "minus", cratima din numele Aliantei PNL-PD fiind, deci, citita ca un operator matematic. Aceste discursuri fara nici o relevanta politica lasa impresia ca actorii angajati in competitia pentru putere fac eforturi disperate de a depolitiza - daca se poate, in chip complet - politica. Cel mai clar efect al acestei tentatii este maniera in care e construit - in abstract - portretul politicianului. Alianta D.A. a explicat, recent, ca premierul ideal trebuie sa fie un om de afaceri sau, la limita, un angajat al unei firme multinationale. Indiferent de formula, ideea liberalo-democrata este ca nu poti deveni (un bun) premier decat daca ai refuzat in prelabil sa te dedici interesului public, urmarind - cu cat mai mult succes, desigur - interesul privat. Alegerea lui Adriean Videanu ca viitor premier al unei guvernari a Aliantei D.A. pare sa fi avut la baza acest rationament antipolitic. Lucrurile sunt cu atat mai grave, cu cat d-l Videanu a renuntat in 2003 la mandatul de parlamentar pentru a se consacra integral afacerilor cu marmura. Sigur, vor putea spune unii in apararea d-lui Videanu, domnia sa poate renunta acum la afaceri pentru a se dedica interesului general, dovedindu-se astfel la fel de sagace si de prompt ca si atunci cand a ales afacerile in detrimentul politicii. Dar ideea ca un individ poate sa faca astfel de convertiri succesive e mai degraba o modalitate de a afirma imposibilitatea separarii afacerilor de politica. Iar aceasta e tocmai cauza profun