Familia Munteanu a acceptat sa creasca un copil luat de la orfelinat. Cind l-au adus acasa pe Gabitu, acesta era alb la fata si speriat de orice contact cu oamenii. Dupa patru luni petrecute alaturi de familia adoptiva, baietelul se joaca, vorbeste si se comporta ca orice alt copil. De multe ori spunem ca micutii de la Casa de Copii sint ai nimanui. Nimeni nu-i vrea, nici macar parintii naturali. Nu au cui sa-i spuna mama si nimeni nu le spune, seara, "noapte buna". Prin acest cosmar a trecut si un baietel lasat la maternitate de mama sa naturala, imediat dupa ce l-a adus pe lume. Lunile petrecute departe de afectiunea cuiva l-au izolat de lume. Nu vorbea, nu ridea, nu stia nimic din ceea ce se intimpla in jurul sau. La doi ani, salvarea a venit din partea unui asistent maternal, care l-a luat acasa, oferindu-i caminul si afectiunea de care avea nevoie. Gabita vorbeste in silabe Cei doi ani petrecuti sub "protectia" statului si-au pus amprenta pe inceputul de viata al lui Gabriel. Viorica Munteanu este femeia care a avut curajul sa il ia pe baietel in ingrijire, oferindu-i aceeasi dragoste ca si propriului sau fiu. Faptul ca este din Bira nu a impiedicat-o nici o secunda sa ajute un suflet nevinovat, mai ales ca mama este mama, indiferent ca sta la oras sau la sat. "L-am luat pe data de 19 iunie anul acesta. Am umblat luni intregi pentru a reusi sa obtinem toate actele necesare. Nu am sa uit niciodata acel moment. Ne-am dorit atit de mult sa avem acest copil linga noi, incit, atunci cind l-am adus acasa, nu ne venea a crede ochilor. Cind l-am vazut prima oara, era alb la fata, speriat. Nu reactiona la nimic. Nu ridea si nici nu plingea. Pina si de jucariile de plus ii era frica", povesteste Vorica. Dupa tot acest timp, Gabitu - cum este alintat de familia adoptiva - a arata ca, acum, poate zimbi. Din cind in cind, spune cite ceva, rostind mai intii, de mai multe ori,