Dacă o nevoie imperioasă de ficţiune m-ar sili să devin consilierul vreunui om politic important, fie el al Puterii sau al Opoziţiei, nici de dreapta şi nici de stînga, ci simultan ambivalent conform hazului nostru ideologic, nu i-aş bate capul cu Karl Popper sau Machiavelli, cu Marx, Revel sau Rorty..., o, nu! Conştiincios cum sînt pînă la prostie, sufletist şi responsabil ori de cîte ori primesc un salariu, i-aş întocmi o bibliografie la zi şi de noapte din ultimele apariţii ale tinerilor prozatori români - ca să mă exprim cît de cît academico-ştiinţific. Nu le-aş propune poezie - Iulian Tănase, Ioana Nicolae, dintre preferinţele mele acute - fiindcă sînt prea realist şi nu mai cer imposibilul. Din tot ce zic şi fac dumnealor, nu reiese că vreun politician român citeşte poezie la zi. Dar cu proza m-aş ţine de respectivul pînă l-aş vedea "căzînd lat", după o expresie a unui fost prim-ministru care nu întîmplător îmi vine sub pix. Lista mea - şi i-aş sublinia patronului meu că, exceptîndu-l pe Sorin Stoica, nu cunosc la faţă pe nici unul dintre ei şi, de asemenea, că editorii lor nu mi-au propus niciodată vreun contract, vreo afacere, precizări necesare, las' că ştiu eu... - ar cuprinde următoarele titluri: Băgău de Ioana Bradea - roman (şi poem, după cum a demonstrat pertinent Tania Radu în 22) care se petrece în localul unei linii erotice fierbinţi, loc de muncă ignorat de toate programele şi doctrinele partidelor româneşti, spaţiu în care se poate studia ce înseamnă azi verbul "a se criza"; O lume dispărută - patru mărturii fastuoase în detalii schizofrenice despre copilăria şi adolescenţa trăite sub ceauşism de către Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici şi Ion Stanomir, oameni tineri care ca vîrstă, nu mai mult, ar putea fi nepoţi ai lui Ion Iliescu, unul dintre ei (A.M.) scriind fără ezitare: "Un scepticism în bună vecinătate cu cinismul s-a ins