"Cui i-a păsat de Eminescu?" Dragă Dilema veche, Ca student român, în Canada de trei ani, n-am rămas deloc indiferent la "incidentele" recente de la Montréal şi la reflectarea lor în media românească. După toate cele petrecute, am şi eu un scurt comentariu: şi pînă la urmă cui i-a păsat de Eminescu după toată agitaţia asta? Existau două variante: A) Varianta ideală (sau cum ar fi fost normal să se întîmple): un preşedinte ales al unei ţări din Europa de Est, reprezentant al unei instituţii democratice a statului, fără a ţine seama de trecutul său comunist (s-a putut la alţii, ex. Polonia, Slovacia, de ce nu s-ar fi putut şi la noi?) ţine un discurs scurt şi decent la inaugurarea statuii unui mare poet român în Montréal, la care vine şi un grup de imigranţi români, decenţi şi ei, la rîndul lor, să vadă cum un simbol românesc este celebrat în Canada (măcar de dragul lui Eminescu, iară nu de dragul de a-l huidui pe preşedinte). După care, la final, puteau protesta oficial, prin înmînarea unui memoriu scris către preşedinţie ca instituţie, şi nu către preşedinte ca persoană, avînd ca subiect actuala stare de dezastru şi corupţie din România. B) Varianta reală (sau cum s-a întîmplat de fapt): un preşedinte partinic, ales semi-democratic într-o naţiune intolerantă (conform unora) şi intolerabilă (conform altora) din Europa de Est, aflat parcă în campanie electorală, deturnează motivul generos al vizitei +/- oficiale şi, sfidînd statuia lui Eminescu, se lansează în discursuri patriotarde şi demagogice, la care manifestanţii români prezenţi (mulţi de factură dubioasă) răspund pe măsură, cu huiduieli, proteste sfidînd bunul simţ, pancarte indecente. Iată cum am avut rara ocazie, atît ca diasporă, cît şi ca preşedinte, să arătăm că poate am învăţat ceva din 15 ani de exerciţiu democratic, şi am ratat-o lamentabil, pe fundal cu români aruncînd cu noroi în alţi români. Aş