M-am consumat aiurea considerand ca, in anul 2004, romanul s-a schimbat si va vota in cunostinta de cauza, si nu ca in urma cu 15 ani. Am sperat pana in ultima clipa ca, intr-un final, va fi promovat politicianul care nu fura decat pana la butoni. Ascultandu-mi niste apropiati, am ajuns la concluzia ca vehementa presei anilor `90 nu se mai poarta si doar daca te incapatanezi cu orice pret o poti face, dar doar ca sa dormi cu capul linistit pe perna ca ti-ai facut datoria. Nimic mai mult. A fi vehement in presa din Romania nu inseamna decat sa-ti consumi inutil neuronii pentru a "injura" niste politicieni care, dupa ce vor schimba vaslele, oricum nu te vor mai recunoaste. Cred ca anul 2004 ne-a adus pe noi, jurnalistii, in pragul de a ne gandi la alegeri din prisma spectatorilor la un meci. Fara patos, dezinteresat, oricum jocurile de mult facute nu vor putea fi schimbate nici de cel mai independent ziar. In aceasta toamna trebuie sa ne pastram sangele rece. Sa nu exultam nici de dragul opozitiei, dar mai ales de dragul puterii. Mirajul puterii este periculos. Il ascultam pe Ion Cristoiu si mi-am dat seama ca are dreptate cand spunea ca in fiecare partid mare sunt mai multi centri de putere. Chiar si pe plan local, si nu poti sa-i satisfaci pe toti. Este preferabil sa-i tratezi cu echidistanta, sa-i lasi sa-si spele rufele intre ei, dar sa le arati limitele. S-au suparat cativa politicieni pe mine si, la acel moment, nu am inteles de ce. Dupa un timp, am realizat ca problema nu era la mine, ci la ei. Lipsa de discernamant le-a jucat feste. Nu pot intelege de ce un politician, de altfel bine asezat, cat pentru noua vieti, nu poate realiza la un moment dat ca nu mai merge. Ca piata cere altceva, ca steaua norocoasa a apus. Politicienii nostri nu stiu sa piarda, nu stiu sa-si lase loc de buna ziua. Cauta cu inversunare prim-planul, cu toate ca nu mai au nimic de spus. To