Am urmărit de-a lungul timpului epopeea magazinelor din Bucureşti. Unele au renăscut în suflul noului regim (ca nişte baloane) pe structura altora mai vechi, aşa cum a fost de exemplu, Titan Mercato în sediul vechiului Titan. Inaugurat cu mare pompă în cîntările Ancăi Ţurcaşiu printre raioane cu pantofi Gregorio Rizo, care s-au dovedit la fel de trainici ca şi noua formulă a magazinului. Acesta a redevenit Titan iar acum aud că după o renovare de cîteva luni iar i s-a mai adăugat un nume (altceva nu). Cazurile sînt însă nenumărate. Numai dacă ne gîndim la fosta Romarta copiilor, ridicată cu forţa, după mai multe chinuri, la rang de United Colors of Benetton şi părăsită apoi în "veşnica renovare" (formulă pe care am văzut-o scrisă la un moment dat pe uşa mult transformatului local Dunărea). Apoi, tot ce s-a întîmplat cu celebrul Unic, vai de capul lui. Sau cu Materna, unde Vulturul de Mare se pare că pînă la urmă a pus gheara pe o bancă. Unirea şi Cocor au rămas la fel pe dinafară, dar pe dinăuntru li s-au frămîntat raioanele cu vînzători cu tot. Primul a ajuns la un echilibru scump, iar cel de-al doilea la un fel de bazaritate. În schimb, Victoria (cincizeci de magazine într-unul singur, nume de la care se trăgea şi vorba de pe vremea lui Ceauşescu - cincizeci de salamuri într-unul singur) s-a schimbat numai pe dinafară. Au venit, zice-se, s-o schimbe nişte fotbalişti cu bani. Şi... s-au oprit la faţadă. Dar ştim cu toţii că nu numai marile magazine, ci şi micile buticuri, alimentarele şi librăriile comuniste din cartiere au trecut prin

diverse transformări şi renovări, sucindu-ne şi nouă traseele, minţile şi chiar nevoile. Era o vreme cînd nu mai erai sigur că găseşti nu un produs pe care-l văzuseşi cu cîteva zile în urmă, ci chiar întregul magazin. Nu mai vorbim de chioşcuri, cu mărirea şi decăderea lor pînă sub lamele buldozerelor. Nimic nu durează în