Peste doar cîteva zile, Comisia Europeană va da publicităţii raportul de evaluare a României. Cu excepţia alegerilor, pare a fi evenimentul anului. Şeful Delegaţiei Comisiei a dat ceva emoţii oficialilor români săptămîna trecută. O publicaţie l-a citat spunînd că este sigur că raportul nu va spune că România întruneşte statutul de economie de piaţă funcţională, necesară pentru a face faţă presiunilor pieţei unice. Sună întortocheat, dar fraza a transmis un mesaj. Jonathan Scheele a afirmat apoi că a fost prost citat, el doar făcuse o diferenţă între cele două criterii: economia funcţională de piaţă şi capacitatea de a face faţă concurenţei. Prin aceste precizări, şeful Delegaţiei a cam trasat termenii în care se va discuta. Cel mai probabil, României i se va recunoaşte statutul, dar se va preciza acolo că este nepregătită pentru libera concurenţă. Din fraza încurcată şi neclară a domnului Scheele, ne putem aştepta la o nouă dispută lingvistică. Anul trecut, raportul spunea că România poate fi considerată economie funcţională odată ce va continua progresele. Adrian Năstase afirma atunci că o traducere cu suflet ar fi spus că deja este. Probabil că acum traducerea animistă de la TVR se va opri după prima parte a frazei, iar traducerea atee a opoziţiei va continua subliniind slăbiciunea faţă de concurenţă. Dincolo de jocul formulărilor, Guvernul a înaintat în iunie un raport privind măsurile de integrare luate din septembrie 2003, lung de nu mai puţin de 624 de pagini. Apoi a revenit cu o completare, pentru perioada iulie-august 2004, de 365 de pagini. Guvernul pare a intra în competiţie cu Comisia: cine poate scrie mai mult fără a spune mare lucru. Absolut indigeste pentru puţinii cititori, aceste tomuri dau o vagă imagine a ce s-a făcut, deşi nu reiese absolut deloc de acolo ce anume a fost deja implementat şi ce a rămas doar pe hîrtie. Ba chiar, formulările sî