Mă întreb cum aş putea evita formulele uzate, de genul: "revelaţie", "mare speranţă", "debut strălucit" etc. E vorba de primul roman, apărut acum, în septembrie, al unui necunoscut: îl cheamă Gaspard Koenig, s-a născut în 1982 (!), iar romanul se intitulează Octave avea douăzeci de ani (Octave avait vingt ans, Grasset). Am citit într-un catalog al editurii prezentarea şi cartea mi-a ajuns, graţie celui care mă "aprovizionează" din Paris cu noutăţi, foarte repede în cutia poştală. Îmi stîrnise curiozitatea ideea de la care plecase, în construcţia romanului, tînărul autor. Există în În căutarea timpului pierdut o serie de personaje secundare, cu apariţii episodice, pe care Proust dă impresia că le uită pentru a le reintroduce în scenă, capricios şi intempestiv, sute de pagini mai încolo. Unul din aceste personaje e un anume Octave. Fiu al unui foarte bogat industriaş, Octave posedă toate atributele unui dandy: pasiunile lui sînt golful, cursele de cai, jocurile de noroc, e un cunoscător rafinat al modei vestimentare, suferă de un început de tuberculoză, ceea ce îi sporeşte farmecul şi misterul, e un stîlp al saloanelor mondene. Are, după toate aparenţele, o legătură cu Albertine; devine amantul actriţei Rachel (fosta metresă a lui Saint-Loup), dar o părăseşte pentru a se căsători, surprinzător, cu Andrée, prietena Albertinei (o prietenie, ne amintim, ambiguă, ce stîrneşte gelozia lui Marcel). Deşi nimic nu părea să anunţe o asemenea opţiune, începe să scrie teatru şi ajunge celebru. Păstrează cîteva dintre vechile sale preocupări (cursele de cai, eleganţa vestimentară), însă e tot mai mizantrop şi frecventează doar persoanele pe care le consideră demne de interes (mai ales în lumea literară). Acestui personaj episodic Gaspard Koenig îi completează (şi, de la un punct încolo, îi schimbă) biografia, situînd acţiunea în zilele noastre. Noul

(noul?) Octave mer