interviu cu Jörg MAGENAU Care este motivul depolitizării literaturii imediat după 1989? Cea mai mare parte a literaturii estgermane de dinainte de 1989 era puternic marcată politic şi ideologic. Imediat după căderea Zidului, scriitorii au descoperit starea de normalitate: adică viaţa cotidiană plăcută. Scrierile lor - mai ales ale autorilor tineri - se refereau întotdeauna la descoperirea acestei vieţi cotidiene. Să nu uităm că în Republica Democrată Germană, ca în orice stat socialist, spaţiul public s-a extins în dauna spaţiului privat, viaţa publică a depăşit, ca pondere, viaţa privată. Redescoperirea vieţii private a constituit un adevărat boom pentru noua literatură din Germania unificată. Unii autori au încercat să trateze, în scrierile lor, "socializarea" în noul mediu politic. Maniera lor de a trata subiectul era aproape întotdeauna autoreferenţială şi tocmai de aceea extrem de interesantă atît pentru cei care vor să studieze această tranziţie, cît şi pentru cititorii obişnuiţi. Pe de altă parte, se spera că odată opera de unificare a Germaniei desăvîrşită, avea să se termine cu pocăinţa pentru trecutul nazist, avea să devină din nou posibil să vorbeşti despre tine însuţi fără să trebuiască să te dezvinovăţeşti, să vorbeşti despre trecut. După 1989, au existat două trecuturi mai actuale decît nazismul despre care merita povestit. Aşa că noua literatură germană e una pregnant autobiografică. Nimeni nu se credea atît de tînăr încît să nu aibă un trecut demn de consemnat. Care sînt temele predilecte în noua literatură? Înainte era aproape imposibil să călătoreşti, iar magazinele erau, ca peste tot în statele socialiste, pustii. Chiar şi procurarea alimentelor de bază era uneori o problemă. Banii nu aveau practic nici o valoare, iar viaţa cotidiană era austeră şi uniformă. (Re)descoperirea comerţului, publicitatea, viaţa culturală bogată şi "adevărată", to