In sedinta de Guvern din data de 23 septembrie a.c., se aproba Hotararea nr. 1533, privind „suplimentarea bugetului Ministerului Culturii si Cultelor cu suma de 11,8 milliarde lei, din fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului pe anul 2004, pentru parohii (…) in vederea continuarii lucrarilor de reabilitare a cladirilor de cult apartinand acestora“.

Concret, este vorba de acordarea unor sume variind intre 50 de milioane si un miliard de lei pentru 48 de parohii, dintre care majoritatea romano-catolice. La prima vedere, nimic rau in aceasta generozitate guvernamentala pentru un cult minoritar recunoscut. Altele sunt insa problemele ce ridica semne de intrebare. In primul rand, HG 1533 a fost cam trecuta „pe furis“.

Atat in „informatia de presa“ a purtatorului de cuvant al Guvernului dinaintea sedintei din 23 septembrie, cat si in cele sapte comunicate de presa de dupa sedinta, nu se pomeneste nimic despre HG 1533.

Se face, insa, referire la o HG de importanta mult mai mica pentru opinia publica, cum ar fi proiectul de hotarare privind stabilirea criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru grupul de produse „detergenti de vase pentru spalare manuala“.

In aceste conditii de totala lipsa de transparenta - si, atentie, este vorba de bani publici -, despre HG 1533 pot afla, in afara de cei interesati (beneficiarii), doar cei foarte putini cititori ai Monitorului Oficial.

Plecand pe „firul apei“, descoperim motivele pentru care HG 1533 a fost trecuta sub (prin) tacere. Actul normativ-cadru conform caruia a fost aprobata HG 1533 este Ordonanta 82 din 2001, ce prevede, printre altele, ca „se aloca de la bugetul de stat, in limita prevederilor bugetare“, fonduri pentru cultele recunoscute pentru diferite situatii.

Or, HG 1533 aloca fonduri foarte mari pentru un singur cult, cel romano-catolic. O serie de politic