Programa În ceea ce priveşte programa de învăţămînt, sînt de făcut mai multe comentarii. Teologia este ultima dintre disciplinele academice care s-a dovedit pregătită să-şi modifice schemele de predare ori să-şi înnoiască sursele de inspiraţie. Metoda actuală de introducere a studentului ortodox în tainiţele teologiei este tocmai cea mai contra-indicată de Părinţii Bisericii. În loc să se înceapă cu instrucţia ascetică (lectura Scripturii, mai cu seamă a Psalmilor), trecînd apoi prin contemplaţia naturală (filozofia etică a gînditorilor păgîni şi a Părinţilor Bisericii), pentru a ajunge abia apoi la dogmatică, la noi se face exact pe dos. Îl introducem mai întîi pe învăţăcel în păsăreasca dogmaticii pentru a-i da apoi o spoială de filozofie morală şi ascetică. Chiar şi aşa, structura formală a materiei intitulată Dogmatica este realmente catastrofală. Manualul de teologie cerut pentru examenul de admitere în facultăţi şi seminarii păstrează, în linii mari, volutele scolastice schiţate mai bine cu 40 de ani în urmă de profesorul Isiodor Todoran. Raportat la tradiţia patristică, Dumnezeul despre care ne vorbeşte această carte, mai curînd dezagreabilă, este de multe ori o caricatură; în cel mai bun caz, "Dumnezeu" devine un obiect inert într-un discurs căruia îi lipseşte, prin definiţie, orice putere de convingere. Tradiţia vestică a suflat de mult praful de pe ochelarii de cal ai unei asemenea "ştiinţe" dogmatice. Teologia ortodoxă a rămas însă închistată sub greutatea vechilor prejudecăţi. Îl "învăţăm" pe Dumnezeu mecanic, după categorii moarte. Vorbim despre dogmele Ortodoxiei ca despre un sistem închis de propoziţii axiomatice. Ca să nu ajungi eretic, totul este să înveţi bine distincţiile între "fiinţă" şi "energie", ori "esenţă" şi "persoană" etc. Dogma Treimii nu se mai deschide ca o fereastră prin care mintea se înalţă spre cer, în chip de doxologie, nici