"E foarte greu sa construiesti o cariera muzicala in provincie".
L-ati vazut la "Cerbul de Aur", unde merita sa iasa invingator: voce de exceptie, prezenta scenica seducatoare. Dar nesansele trec si talentul ramane. Student la Conservatorul din Cluj, Razvan are viitorul de partea lui
Zburator printre stele
- Aparitia ta pe scena "Cerbului de Aur" de la Brasov a creat o impresie deosebita: o voce de exceptie, dublata de o prezenta seducatoare. Din pacate, numele tau este prea putin cunoscut. De fapt, cine esti? Care este povestea prieteniei tale cu muzica?
- Nu m-am nascut cantand, asa cum afirma multi interpreti. Dimpotriva, copil fiind, imi doream si eu, ca tot baietasul de oras, fie el de provincie, cum e Satu Mare, sa ma fac cosmonaut. Pe urma, coborand din sferele astrale, am nimerit direct in Groapa Marianelor si am vrut sa devin oceanolog. Si luam aceste vise ale mele foarte in serios, studiam cu multa aplicatie, mai ales ca am fost un copil matur. (Acum s-ar putea spune ca-mi iau revansa, fiindca ma copilaresc foarte mult, ceea ce nu se traduce insa printr-o lipsa de profesionalism sau seriozitate.) Cunosteam toate constelatiile, toti pestii si toate plantele, inclusiv cu denumirile lor latinesti. Apoi, pe cand eram prin clasa a Iv-a, tatal meu - un om foarte interesant, extrem de inteligent, fizician cu doua facultati si mai multe inventii brevetate - mi-a spus: "Uite, daca te apuci sa inveti sa canti la pian, iti construiesc o orga". Propunerea lui m-a sedus imediat, desi o percepeam mai mult ca pe o oportunitate de a avea o noua jucarie. Asa am inceput sa iau lectii de pian, care insa n-au durat prea mult, fiindca la un moment dat, am zarit intr-un colt al camerei profesorului o chitara. Si tare mi-a mai placut! M-a atras atat de tare, ca am abandonat pianul in favoarea ei. Chitara mi-a devenit un prieten nedespartit.
