Nu cred ca am vazut vreodata, de cand ma uit la politica romaneasca, o asemenea prabusire de imagine a unei formatiuni de la tragic si sublim seara, la penibilul batand spre grotesc a doua zi la Nu cred ca am vazut vreodata, de cand ma uit la politica romaneasca, o asemenea prabusire de imagine a unei formatiuni de la tragic si sublim seara, la penibilul batand spre grotesc a doua zi la pranz. Privindu-l sambata pe Theodor Stolojan in timp ce vorbea, palid si tras la fata, am avut in fata ochilor imaginea miilor de oameni insiruiti pe bulevardul Carol, in noiembrie 1995, asteptand sa intre la catafalcul lui Corneliu Coposu. Atunci s-a hotarat soarta alegerilor din 1996: valul de emotie populara creat de moartea marelui taranist a purtat Conventia catre victorie. Ma gandeam ca si in aceasta toamna devine posibil un astfel de vot emotional, avandu-l ca erou pe Stolojan. Era sambata dupa-amiaza, romanii erau si ei la un sprit, si cand Basescu a inceput sa-si zvante lacrimile cu destul, multora li se vor fi umezit ochii. Cei care au avut luciditatea sa sesizeze escrocheria sentimentala groasa a lui Basescu, ieri au primit confirmarea: din nou, marinarul a dat apa la soareci, de data asta in vreme ce il ingropa de viu pe Stolojan. Caci exact asta a facut acest Iago sasiu: dintr-un erou tragic, l-a transformat pe Stolojan, in ochii opiniei publice, intr-un om slab, santajabil, care fuge de raspundere, in ultima instanta intr-un vinovat. O lovitura in plex a fost zicerea lui Basescu privind retragerea lui Stolojan din cauza santajului cu dosarul Megapower, si nu din cauza sanatatii, mai ales ca ea venea de la cel mai apropiat tovaras de coalitie. M-am ocupat indeaproape de afacerea Megapower si pot sa afirm in cunostinta de cauza ca ea inseamna o pata neagra in cariera lui Stolojan. Pomenirea ei de catre Basescu ma face sa cred ca primarul Capitalei ori are nevoie mai mult