"Trebuie sa musc din apa si sa-mi vad visul implinit".
La Olimpiada de la Atena, inotatoarea Camelia Potec aducea prima medalie de aur Romaniei. Cu cata emotie si bucurie am urmarit cu totii proba de 200 de metri liber, pe care a castigat-o printr-o vointa iesita din comun, surclasand nume mari ale natatiei mondiale. Dar flacara de la Atena s-a stins si Camelia a reintrat in focurile antrenamentelor cotidiene. Bun prilej pentru a o ruga sa ne spuna povestea senzationalului ei succes si a drumului greu care duce spre glorie.
"Nu vreau sa zica lumea ca am fost o intamplare"
- Cursa pe care ai castigat-o in bazinul olimpic de la Atena ne-a taiat tuturor respiratia. De unde ai dobandit energia aceea fenomenala? La ce te-ai gandit?
- Chiar daca pare ciudat, nu m-am gandit la nimic. Mi-am propus doar sa-mi indeplinesc bine proba pentru care eram antrenata. Nu m-am uitat la celelalte inotatoare ca sa nu-mi stric ritmul, cum se intamplase la 400 de metri. Nu mi-a pasat. Decat sa fi luat iar locul patru, mai bine inotam asa cum stiam eu, iar daca pierdeam, ieseam din bazin, plecam acasa si asta era. N-am vrut sa-mi mai reprosez nimic. Am inotat deci, orbeste, la propriu si figurat. Doar pe ultimii 50 de metri am mai tras cu ochiul, observand ca am doar doua-trei concurente in fata. Atunci am simtit ca imi facusem programul, trasesem tare, eram convinsa ca prinsesem podiumul. Dar la final La final liniste. N-am auzit tribunele, n-am auzit nimic, mi-am zis: "Doamne, numai locul patru sa nu fie! Mai bine cinci, sase, numai patru nu". Apoi m-am intors, am vazut tabela si abia in a treia faza mi-am dat seama ce castigasem si unde eram. Eram la Olimpiada!
- Te-a schimbat in vreun fel medalia de aur de la Atena?
- Poate ca victoria asta m-a schimbat intr-un singur sens: acum sunt mai constienta de ceea ce fac, de cum ma pregatesc. As
