"In Guvern, cearta cea mare a tuturor este cu Ministerul Finantelor. Ei dicteaza. Noi nu eram de acord, dar nu aveam ce sa facem". Cu aceste cuvinte raspundea acum catva timp un fost ministru al sanatatii din actualul guvern la problema majorarii salariilor medicilor.

Acum doua saptamani, refuzul categoric pentru dublarea salariilor profesorilor tot din aceasta directie venea: Ministerul Finantelor.

Alt exemplu. In aceasta saptamana, urmeaza sa se voteze in Parlament legea fondurilor de pensii private. Nemultumite de forma proiectului, companiile de asigurari au avut saptamana trecuta o intalnire cu reprezentantii Ministerului... Finantelor.

Ministerul Finantelor este sau nu este de acord, Ministerul Finantelor taie si spanzura. Inclusiv in scoli, spitale sau sistemul de pensii.

Cand intr-o companie care produce tevi sau lapte conducerea este preluata de catre departamentul financiar-contabil, e jale. Dezvoltarea strategica pe alte segmente de piata, investitiile in calitate, in IT, in oameni buni, toate sunt puse sub semnul lui "Cat costa? E prea scump!" .

Dar nu contabilii conduc companiile, ci managerii. Care stiu sa priveasca inainte, nu inapoi. Bilantul, contul de profit si pierderi sau balanta contabila descriu situatii date - iti spun ce-a fost, nu ce va fi. Ce va fi afli din departamentele de vanzari sau marketing, care stiu pulsul pietei. Abia cu aceste informatii poti merge inainte, poti investi, ca sa aiba apoi contabilii ce profituri sa numere.

La nivelul adminstratiei romanesti, de ani buni, Ministerul Finantelor, care detine cheia de la seiful banilor publici, este stapan. Amintirea presiunilor imense facute de Fondul Monetar International pentru reducerea deficitului fiscal, in anii cand inflatia era de peste 30-40% pe an, este atat de vie, incat nimeni nu "se pune" cu Finantele. Nici macar acum cand, ca urmare