De cand e lumea si pamantul, lacrimile au fost apanajul femeilor, stiut fiind ca o femeie cu ochi frumosi si usor umezi obtine orice de la un barbat. In schimb, barbatii plang rar si mai niciodata in public.
Cum lumea e demult si pamantul la fel, lucrurile s-au mai schimbat. Azi nu mai e o rusine ca barbatul sa verse in public cateva lacrimi bine simtite, la ocazii mai speciale. Ati vazut desigur la Olimpiada de la Atena, in timpul ceremoniilor de premiere, ditamai barbatii plangand de sareau camesile de pe ei. Plangeau de fericire, de bucuria victoriei. Semn ca in ziua de azi, daca invingi, trebuie sa fii capabil sa-ti arati emotiile in public. Lucru curios, la femei e invers. Daca o doamna face acelasi lucru, adica daca plange in public, e semn ca ori e proasta, ori nu e in stare sa-si gestioneze emotiile. Nu-i mai putin adevarat, femeile plang din te miri ce. Plang pentru o pereche de pantofi noi, chiar daca mai au zece perechi, plang pentru ca nu mai au ce pune pe ele, desi mai au douazeci de rochii in sifonier, toate demodate, desigur, plang pentru berea pe care sotul o bea cu baietii, plang pentru sedintele la care acelasi sot trebuie sa stea pana seara tarziu, cu tot cu secretara, uneori chiar pana a doua zi. In general, femeile plang mult, fie pentru a obtine ceva, fie pentru ca nu pricep ca asa l-a lasat Dumnezeu pe barbat, ochi alunecosi, inima zburdalnica.
Dar, daca femeile plang pentru ca asa sunt ele, nu se pot stapani, la barbati e altceva. Recent, marele David Beckham a fost vazut stergandu-si o lacrima in public si nimeni n-a considerat asta un semn de slabiciune. Ce-i drept, n-a plans dupa ratarea loviturii de la 11 metri de la ultimul campionat european. A plans la prima zi de scoala a fiului lui. Culmea, femeile au considerat ca lacrimile fotbalistului erau sexi.
Insa lacrimile au devenit in ziua de azi ceva serios, daca avem
