Un sat uitat de lume, din partea hunedoreana a Tarii Zarandului, se mindreste cu o biserica ce dainuie de aproape trei secole pe o colina din mijlocul localitatii. Oamenii din Ciungani sint toti credinciosi si merg cit pot de des la ?biserica ingerilor?, cum ii zic ei locasului de cult. Numele i-a venit de la legendele care spun ca, desi construita aproape in intregime numai din lemn, cladirea a rezistat atitea veacuri datorita faptului ca insusi Dumnezeu, prin ingerii trimisi de El, a stabilit locul in care trebuie ridicata.
Un sat uitat de lume, din partea hunedoreana a Tarii Zarandului, se mindreste cu o biserica ce dainuie de aproape trei secole pe o colina din mijlocul localitatii. Oamenii din Ciungani sint toti credinciosi si merg cit pot de des la ?biserica ingerilor?, cum ii zic ei locasului de cult. Numele i-a venit de la legendele care spun ca, desi construita aproape in intregime numai din lemn, cladirea a rezistat atitea veacuri datorita faptului ca insusi Dumnezeu, prin ingerii trimisi de El, a stabilit locul in care trebuie ridicata.
Batrinii din Ciungani povestesc ca, in urma cu 300 de ani, doua mari familii, Oproutenii si Fratilenii, care dominau ca numar de membri satul, s-au inteles sa ridice o biserica. Zis si facut! Barbatii din sat s-au apucat de adunat si prelucrat lemnele de care aveau nevoie, iar femeile au inceput sa teasa pinza, pe care sa o vinda la tirguri, pentru a face astfel rost de bani ca sa-i plateasca pe mesterii ce urmau sa lucreze la ridicarea locasului. Pe cind erau gata sa se apuce de constructie, oamenii au primit un semn divin: in noaptea de dinaintea zilei in care aveau de gind sa sape primul sant pentru fundatie, spun batrinii satului, Dumnezeu a trimis trei ingeri care, printr-o singura suflare de vint, au mutat birnele de lemn si toate celelalte materiale de constructii peste riul Cinganilor, pina in
