3 octombrie 2004. Sinaia - una dintre cele mai cautate destinatii turistice atat de catre romani, cat si de catre straini. Mergem spre Sinaia ca si cum ar fi prima data si nu am sti nimic despre drum. Pana cu 4 km inainte de a ajunge, nu vedem nici o placuta indicatoare, nici o mentiune pe borna de kilometraj. Intram in Sinaia. Vrem sa ajungem la Peles. Din auzite, stim ca trebuie sa urcam pe undeva. Cautam cu disperare un semn care sa ne indice pe unde s-o apucam. Vedem, pana la urma, o placa ruginita pe care scrie Muzeul Peles. Suntem cu masina. Drumul este destul de sinuos, se bifurca si suntem intr-o continua mirare. Nu mai exista nimic care sa ne indice pe unde sa mergem. Nelipsit din traseele oricarei agentii de turism care organizeaza turul Romaniei, Pelesul lipseste cu desavarsire pe chiar drumul ce duce spre el. Intrebam, am crezut noi, un localnic. S-a dovedit a fi un constructor de la o vila din apropiere, care nici macar nu stia ca ar exista asa ceva pe acolo. "Auzi, ba, pe unde se merge la Peles? Stii ceva de el?", isi intreaba un coleg. "Da, daca mergeti pe jos, pe aici, daca vreti sa mergeti cu masina, urcati pe dincolo". Urcam. Apare in fata noastra un autocar si mergem dupa el, fiind siguri ca cel putin el stie drumul. Ajungem in parcarea unde se gasesc autocare, masini, macrameuri si nimicuri - suveniruri de la Peles. Ne tinem dupa un grup de turisti si ajungem in parcul castelului. Sa nu va asteptati ca odata ajunsi in parcare sa existe un indicator. Nu. Romanii sigur au mai fost si stiu. In caz contrar, se orienteaza. Strainii au ghid, iar daca nu sunt veniti in grup stiu in ce tara au ajuns si nu se asteapta la nimic. Suntem in parcul castelului. Urcam spre Peles. Trec masinile pe langa noi de parca am fi pe bulevardul central din Sinaia. Nu stim daca este permis tuturor sau functioneaza un regim preferential, dar probabil este unul dintre putine