Finantari de la bugetul de stat
Pe Skeppsholmen, insula vecina celei a orasului vechi, si mai mica. Accesul dinspre Nord, pe podul Skeppsholm, e o placere. Parcurgindu-l, ai in fata ochilor o splendida panorama a Gamla stan: Palatul Regal, fostele cheiuri, casele dinspre vechiul port.
Spre deosebire – insa – de Gamla stan, pe Skeppsholmen nu s-au construit case de locuit. Insula a fost folosita de administratia portuara, apoi a fost protejata prin lege, ca si urmatoarea, bine-cunoscuta Djurga˚rden, pastrate amindoua ca insule (de asta data la figurat!) de verdeata, cu muzee si spatii de recreere.
Primul popas pe Skeppsholmen – la Statens Kulturra˚d: Consiliul de stat pentru cultura al Suediei. Organism public, dar cu un interesant statut intermediar, intre ministerul de profil si institutiile artistice propriu-zise (teatre, filarmonici etc.). Per Svensson, coordonator pentru relatiile cu presa, si Monica Lindqvist, din departamentul de arte ale spectacolului, schiteaza „preistoria“ actualului Kulturra˚d. In anii ’20 – foarte tirziu, dupa parerea lor (din nou, complexul „marginalitatii“!…) – s-a pus pentru prima oara problema ca statul sa se implice in politicile culturale. Pina atunci, arta se facea doar cu sprijinul autoritatilor locale sau al investitorilor particulari. Avea sa treaca peste o jumatate de secol pina cind, dupa citiva ani de dezbatere, s-a adoptat in 1974 o strategie culturala a statului suedez si s-a infiintat Consiliul. A ajuns acum la 70 de angajati. Se subordoneaza Ministerului Culturii, dar, distinct fiind de el, are o anumita stabilitate, nefiind afectat direct de schimbarile politice din guvern.
Bugetul total al Statens Kulturra˚d: echivalentul in coroane suedeze a 750 de milioane de dolari! O parte din acesti bani merg direct catre institutiile de spectacole bugetare (20 de milioane la teatre, 50 l
