Aflata pe ultimul loc al clasamentului inaintea etapei a noua, Poli a reusit, pentru a doua oara in istorie, sa invinga Steaua, chiar in Ghencea. Succesul iesenilor a intors pe dos fotbalul romanesc si a adus un consistent balon de oxigen in Copou, sperantele de evitare a retrogradarii renascind Duminica seara, stadionul Steaua a fost iesean 3 octombrie 2004 este o data care a intrat deja in istoria lui Poli Iasi. Este ziua in care clubul din Copou a invins in deplasare Steaua Bucuresti in conditii cu totul speciale: Iasul era pe ultimul loc al clasamentului iar gazdele se aflau la citeva zile de la claificarea in grupele Cupei UEFA. Victoria din Ghencea a uimit intreaga tara, facind ca peste fotbalistii ieseni, obisnuiti, de regula, cu injuraturi, critici ori ironii sa curga o ploaie de epitete venite din stirpea lui "senzational". Cum de a reusit insa o echipa care abia se tinea pe picioare sa tina piept, ba chiar sa si invinga singura echipa "europeana" din Romania vom incerca sa analizam mai jos. Factorul determinant a fost, fara indoiala, devotamentul dus la extrem pe care l-au etalat toti fotbalistii, care au alergat non-stop. Daca in cele 4 zile in care a pregatit echipa nu putea face minuni la nivelul pregatirii fizice, meritul noului antrenor, Ionut Popa, este ca a reusit sa induca elevilor sai aceasta stare de spirit care, uneori, valoreaza la nivelul capacitatii de efort mai mult decit citeva cantonamente montane. Un alt aspect important este cel tactic, tehnicianul iesenilor asumindu-si riscul de a schimba peste noapte sistemul de joc, renuntind la cel cu 5 fundasi pentru dispozitivul cu 4 aparatori, al carui fan declarat este. In fata liniei de fund care a demonstrat ca si in fotbal nu conteaza cantitatea ci si calitatea, a actionat un compartiment format din 4 mijlocasi (cu Mitruc ceva mai retras), a carui harnicie i-a lasat lui Cristea libertate deplin