Comparaţiile şi metaforele clişeizate transmit, se ştie, informaţii esenţiale despre mentalităţi şi despre sistemele noastre conceptuale. Prostia şi deşteptăciunea sînt repere esenţiale în judecăţile asupra lumii; cum termenul negativ al unei opoziţii e, în genere, cel mai productiv în crearea de imagini, nu e de mirare că adjectivul prost poate fi însoţit, în română, de serii bogate de comparaţii sau de alte determinări cu valoare superlativă. Ele reflectă, printre altele, modul prototipic de a înţelege prostia. Sintagma cea mai frecventă este cu singuranţă prost ca noaptea, în care termenul comparaţiei asociază hiperbolic lipsa de inteligenţă întunericului. Mai banale sînt comparaţiile animaliere: etaloanele prostiei par a fi, în română, oaia, găina şi gîsca. Motivate global, dar surprinzătare în fiecare caz în parte sînt comparaţiile obiectuale: e uşor de înţeles că prostia este atribuită lucrurilor, materiei inerte, lipsită de sensibilitate şi de reacţie, dar nu e deloc clar de ce este ales pentru acest rol un obiect sau altul: de ce reperul e cizma (prost ca o cizmă), şi nu pantoful, de pildă. De la formulele clişeizate pornesc destul de numeroase dezvoltări libere. E interesant că anumiţi termeni se specializează în comparaţii, alţii în metafore: se spune "proastă ca o găină" - dar "e o gîscă"; cineva "e un bou", nu şi: "prost ca un bou".

"Oralitatea scrisă" a Internetului ne furnizează şi în acest caz destule exemple de clişee şi inovaţii, de variaţii pe tema dată a prostiei omeneşti. Limbajul familiar recurge cu uşurinţă la superlative ale insultei sau pur şi simplu ale caracterizărilor depreciative. Sînt numeroase atestările formulelor prost (sau mai prost) ca noaptea: "eşti prost ca noaptea şi nu ştii în ce te bagi" (agonia.ro); "Eşti mai prost ca noaptea şi mai retardat ca cel mai handicapat om de pe pamânt!!!" (counter-strike.ro). Obie