Nu ştiu de ce la congrese, la simpozioane, la întîlniri care strîng laolaltă oamenii pe căprării, simţim neapărat nevoia să ne vîrîm cu toţi sub o umbrelă. Să ne alegem o temă unică în limitele căreia sîntem obligaţi să ne mişcăm, un slogan sub care să defilăm. Cine fixează obiectul unei dezbateri şi cine stabileşte problema arzătoare? Sub orice etichetă există un fel de încolonare şi eu mi-aş dori atît de mult o adunare-petrecere ca revelioanele studenţiei mele la care fiecare aduce, nu ce-i cere gazda, ci ce-i place lui cu deosebire şi la ce se pricepe mai bine. Mi-ar fi plăcut, de pildă, să ascult un poet vorbind despre fado, altul despre gazonul stadioanelor engleze, altul despre morile de vînt, altul despre tăcerea dunelor. Cred că aşa am fi aflat mai mult unul despre altul, am fi devenit mai apropiaţi şi satul global" o, da, uitasem, iată mă aflu în satul global, vorbesc despre el. Beneficiind în ultimii ani de burse în Germania, am putut să mă mişc cu dezinvoltură şi să inspir cu nesaţ primele straturi de ozon ale satului global. Pentru mine satul global nu e un spaţiu science fiction, cum ar putea să le pară celor care nu au ieşit niciodată din binecuvîntata noastră ţară. Generozitatea Vestului - iniţiativele şi punerea lor în practică se nasc întotdeauna în casele de bani şi toate bunele intenţii, mîngîiatul pe creştet şi bătutul pe umăr, sînt aparenţele romantice ale unor strategii poltiice -, aşadar accentuez, generozitatea Vestului care-şi deschide uşile operează şi ea nuanţat, după vorba şi portul oaspeţilor: ruşilor atît, ungurilor atît, polonezilor atît, bulgarilor, românilor atît" diferenţele de statut se văd în frecvenţa traducerilor dintr-o limbă sau alta, în interesul editurilor faţă de o literatură sau alta. Dincolo de acest prag, cel mai evident, există însă şi alte energii subterane care blochează sau propulsează procentul de simpatie pe ca