În urmă cu câteva seri, cam pe când domnul Emil Constantinescu se chinuia cu zâmbetu-i inegalabil să-l convingă pe scepticul şi îndărătnicul Robert Turcescu că între 1996-2000 corupţia era o "zgâtie de fată" adăstând în hohote de plâns să i se îngăduie intrarea la Cotroceni, vine Haralampy la mine şi, din uşă, zice declamativ:

-"Când privesc zilele de-aur a scripturelor române", îmi vine să renunţ la telespectatorie, să iau pe după umeri vreun Cro Magnon cu belciug în nas, blugi franjuraţi şi inel la buric şi, într-un night club unde răgetele aduc a "scundă tavernă", aşezaţi "pe bănci de lemn" la "mese lunge", să croim "planuri din cuţite şi pahară" urlând: "Cum nu vii tu, }epeş doamne..."; iar din ascunsele căi ale istoriei şi democraţiei, glasul înfricoşătorului domn să răspundă:

Aş veni, dar astăzi codrii nu îmi mai ajung de ţepe1),

Fiindcă prea umplurăţi ţara de corupţi şi de otrepe...

Aflându-se în vervă creatoare şi ştiind că barzii nu suportă să le critici opera, abia am cutezat să-i atrag atenţia că pluralul ţepe e o licenţă şi că... Nu m-a lăsat să termin şi s-a repezit:

"Cum? Când lumea (mi-)e deschisă" la hoţii şi indecenţă,

Şi când toţi neisprăviţii dau examen de licenţă -

"O, tu nici visezi, bătrâne", cât de nulă este nula

Şi ce ţepe se dau astăzi fără-acordul lui Dracula...

Ce v-am zis!

Era clar: am pierdut un prieten, iar umanitatea un psiholog aflat în pragul doctoratului... Şi ce frumos vizionam împreună tot felul de emisiuni tv!

Dau o ultimă şansă omenirii invitându-l la o pălincă bihoreană...

E duminică seara. Televiziunile care nu transmit meciuri, ne prezintă emisiuni interesante, ceea ce nu e deloc simplu - după cum ne dăm seama... Ne aşezăm pe taburete şi, în timp ce urmărim emoţ