Prietenilor de acasă

Ai nimerit într-o zi în care avioanele

zboară jos

stăm în grădina din spate

bem cafea lungă din căni înalte

şi ne strigăm unii altora cuceririle

oprite la jumătate

simulări reuşite cu pământul scăpat de sub picioare

e bine aici

lumina cade în cercuri ovale

peste transplanturi de viţă de vie,

roşii cu gust din copilărie � mândria noastră �

şi flori artificiale locale

îţi spun, aici nu se bea şi nu se citeşte pe capete

oricine poate avea un supersonic orange

din care visele bufnesc cu zgomot

pe asflatul strălucitor

între două lumi totul se trăieşte dublu

ar trebui să avem şi două memorii complet separate

altfel n-o să mai ştii dacă asistenta obeză din Puerto Rico

nu ţi-a făcut injecţii când erai mic

copiii au fost aici înfiaţi de Mall-uri

iar în grădinile zoologice pot uneori vedea pe viu

găini şi ornitorinci, duminici albe cu tei înfloriţi,

flori uriaşe în care culoarea a înghiţit mirosul

totul aici e atât de uşor

nu trebuie decât să întinzi mâna şi să formezi un număr

apelul tău e important în eter

rămâi aşa şi sigur cineva te va întreba ce mai faci

cineva sigur îţi va ura o zi fericită

continuă să alergi, nu întreba, aleargă

cu o sticlă de apă plată lipită de piept

îţi spun, aici nu se moare

şi dacă totuşi s-ar întâmpla,

nu va observa nimeni.

Oglinda de cenuşă

Azi împart oglinda în două:

pe o parte c