- Comentariu - nr. 198 / 7 Octombrie, 2004 Restrictiva cu sursele de finantare, legea le permite totusi partidelor sa cheltuiasca mii de miliarde pe campaniile electorale. Conform legii, un partid politic se poate finanta din patru surse mari si late: cotizatiile membrilor, donatii, venituri provenite din activitati proprii, respectiv subventii de la bugetul de stat. Cea mai facila metoda de a obtine bani pare a fi cea a cotizatiilor, pentru care nu s-a prevazut decat o singura limitare: un membru nu poate plati anual mai mult de 100 salarii minime pe economie (280 milioane de lei). Doar ca, in majoritatea partidelor, membrii simpli achita sume de ordinul catorva mii de lei pe luna, ceea ce, evident, nu poate crea acumulari spectaculoase. Urmeaza donatiile, dar aici legea e mai restrictiva: o persoana fizica nu poate baga in vistieria unei formatiuni politice mai mult de 200 de salarii minime (560 de milioane de lei), iar o firma nu mai mult de 500 de salarii minime (1,4 miliarde de lei). In plus, cuantumul donatiilor catre un partid nu poate depasi, intr-un an, 0,025% din veniturile de stat (0,050 % in anii electorali, adica aproximativ 145 de miliarde de lei in 2004). Cum partidele din opozitie nu au la indemana prea multe mecanisme pentru a-si atrage donatori, cea mai sigura sursa de finantare ramane, cel putin in cazul lor, bugetul de stat. Acesta aloca, anual, dupa criterii destul de complicate, o suma ce nu poate depasi 0,04% din venituri (adica 115 miliarde de lei in acest an pentru toate formatiunile). Sumele pomenite pana acum pot parea mari pentru unii, dar nu mai sunt la fel de impresionante daca le comparam cu limitele maxime legale ale cheltuielilor electorale, care pornesc de la 5,6 milioane de lei pentru un candidat la consiliile locale din comune si ajung la 5,6 miliarde de lei in cazul primariei unui oras resedinta de judet si la nu mai putin d