- Editorial - nr. 198 / 7 Octombrie, 2004 "Cand am intrat in Irak, credeam ca o sa construim o democratie in stil american. La naiba, as fi fericit acum si cu o democratie in stil romanesc" . Acestea sunt cuvintele pe care, dupa cum relata un senator american cotidianului Los Angeles Times, citat de "Adevarul", le-ar fi rostit recent, intr-un cadru restrans, presedintele George Bush, nemultumit de modul in care merg treburile in Irak unde, afirma el, ar fi vrut sa instaureze un tip de regim democratic care sa constituie un model pentru Orientul Mijlociu. Este adevarat, scenariul care se deruleaza astazi in Irak este departe de cel prevazut, dar ne putem pune intrebarea de unde pana unde o asemenea comparatie in mintea presedintelui Bush? Probabil din motive similare, pentru ca, judecand lucrurile pe planuri diferite, ele merg prost si in Romania ca si in Irak. Si noi, romanii, am avut, intr-un fel, Sadamul nostru. Si noi, romanii, am realizat rasturnarea de regim prin violenta, evident provocata, si la noi au fost implicate, la nivelul serviciilor secrete, fortele straine. Ceea ce a urmat apoi, neputinta instaurarii unei democratii autentice, cu regulile ei stricte, capabile sa puna in miscare noul mecanism social, constituie partea cea mai asemanatoare dintre regimul de la Bagdad si cel de la Bucuresti. Iata, a trecut aproape un deceniu si jumatate, timp care, la scara istoriei nu este cine stie ce, dar care pentru viata unui om inseamna mult, de cand o tot lalaim, cu trecerea noastra de la socialism la capitalism. In timp ce altii au facut adevarate minuni, in acelasi interval, noi mai cautam drumul de iesire la liman, fara insa a-l si gasi. Asadar, tarile foste comuniste ale Europei (cu exceptia Albaniei si fostei Iugoslavii), este vorba de Polonia, Cehia, Ungaria, Slovenia, Slovacia, tarile baltice: Lituania, Letonia, Estonia si-au gasit deja rostul, ca mem