Pentru initiativa in munca, pentru indeplinirea ireprosabila a sarcinilor si a unor asumari suplimentare, oamenii pot fi recompensati material sau moral. Aceste simulente genereaza competitie, emulatie colectiva, eficienta. Sau ar trebui sa genereze.
In colectivul in care muncesc se invoca motivele pentru care pot fi recompensati oamenii, dar se aplica alte criterii asa-zise umanitare, cum ar fi: recompensarea femeilor, a celor cu salarii mici si/sau, pe cat posibil, prin diminuarea sumelor, a tuturor. E ca-n vremea cozilor la alimentarele impuscatului, cand vanzatorii zelosi care (injumatateau marfa impartind-o activistilor, militienilor si neamurilor) decretau: cate un kilogram de fiecare, sa ajunga la toti! Nu conta cate guri avea la masa fiecare, nici ca unii sedeau la coada sa-si faca provizii pentru specula s.a.m.d.
Asa si cu recompensele "umanitare": sa dam la toti, sa nu iasa discutii. Nicidecum sa dam doar la cei care, intr-adevar, merita.
Cand am incercat sa procedez asa, sarind-o de la prima pe o facatoare de nimic sau de valuri, m-am trezit ca insa este recompensata direct de comandant cu o suma mai mare ca aceea primita de cel mai apreciat din colectiv.
No comment, veti zice! Deloc! Voi comenta indiferent unde si cum, chit ca, asa cum se dovedeste de vreo 10-15 ani incoace, o fac degeaba. Pentru initiativa in munca, pentru indeplinirea ireprosabila a sarcinilor si a unor asumari suplimentare, oamenii pot fi recompensati material sau moral. Aceste simulente genereaza competitie, emulatie colectiva, eficienta. Sau ar trebui sa genereze.
In colectivul in care muncesc se invoca motivele pentru care pot fi recompensati oamenii, dar se aplica alte criterii asa-zise umanitare, cum ar fi: recompensarea femeilor, a celor cu salarii mici si/sau, pe cat posibil, prin diminuarea sumelor, a tuturor. E ca-n vremea cozilor la alimentarele
