Ridicol şi agresivitate Cînd un amic a caracterizat Dilema veche (DV) drept un tabloid cultural, am considerat că este o exagerare. Din păcate, articolul domnului Tudor Călin Zarojanu (TCZ) din numărul 35 al DV susţine afirmaţia amicului meu. Prima lectură a acestui articol m-a determinat să îl iau ca atare: consecinţa unui puseu adolescentin teribilist, potentat de vreo discuţie mai aprinsă într-o berărie din Bucureşti. Totuşi, o lectură ulterioară m-a convins că tăcerea nu este benefică în acest caz. Nu intenţionez să disec întregul articol căci nu vreau să abuzez de spaţiul DV. Mă voi mărgini la o scurtă discuţie pe marginea a două teme atinse de domnul TCZ: discriminarea pozitivă şi problema fumatului. Ambele teme (ca de altfel întregul articol) pot fi caracterizate prin ridicol şi agresivitate. Există totuşi o simetrie: tema discriminării este mai mult ridicolă decît agresivă, pe cînd disperarea domnului TCZ că nu mai poate fuma pe plajă este mai mult agresivă decît ridicolă. Tema discriminării pozitive, de fapt cea a political correctness equals opportunity şi affirmative action, este destul de menţionată în DV. Este de obicei luată în derizoriu, arătată ca "răul pe pămînt", folosită pentru afirmarea "autenticităţii" celor care o desfiinţează în paginile DV. Domnul TCZ nu discută direct corectitudinea politică, ci se impacientează pe marginea problemei concedierii unui musulman. Modul în care domnul TCZ înţelege să trateze problema corectitudinii politice este ridicol, căci vorbeşte numai de scenarii ipotetic-spăimoase, şi pentru că nu înţelege de ce este implementată. Cei dintre noi care au beneficiat sau beneficiază de o bursă în Occident s-au folosit de equal opportunity. Acei străini care ocupă posturi în universităţi sau firme occidentale au beneficiat de această regulă. Asta ar trebui să dea de gîndit domnului TCZ. Problema categoriilor defavorizat