Un om de vreo 60 de ani, la casă la "Billa", avea în coş un bidon de apă plată şi o pungă de banane. Cînd să numere banii, a constatat că nu-i ajung. A apelat la mărunţişul din toate buzunarele, sub privirile ironice ale casierei. Se străduia, cu ochii mici, să descifreze mărimea fiecărei monezi. Tot nu era destul. Soluţia a fost să renunţe la una din cele patru banane pe care le avea în pungă. "Sînt pentru nepoţi", a mormăit în barbă. Alături era un cuplu cu un cărucior plin, cu vîrf. De la sticle de cremă de whisky, pînă la brînzeturi franţuzeşti. Ea era rujată, fardată şi coafată probabil la un "stilist". Avea un colier de aur strălucitor şi o mulţime de brăţări la mîini şi la picioare. El era genul nesimţit, nebărbierit şi sigur de puterile sale. La ieşire s-au urcat într-o maşină de teren enormă, Toyota Land Cruiser al cărei motor a început să ragă sinistru prin parcare. Tot prin aceeaşi parcare, mergea şchiopătînd spre ieşire şi omul cu bananele, puse într-o sacoşă de rafie (probabil de pe vremea lui Ceauşescu). Mi-am amintit că, de curînd, în timpul unui reportaj, am întrebat pe stradă nişte pensionari cum li se par promisiunile principalelor partide aflate în cursa electorală, că din anul 2008 pensia medie va fi echivalentă cu cel puţin 100 de euro. Unul cu o pălărie cu boruri mici a început să rîdă fără să întoarcă

privirea spre mine, spunînd că nu-l interesează, fiindcă pensia lui e de 25 de milioane de lei. O femeie mi-a spus că în 1989, cînd a ieşit la pensie, avea 5 mii de lei, iar acum are 5 milioane, ceea ce înseamnă cu mult mai puţin, dar oricum mai mult decît marea promisiune electorală. Un al treilea, cu baston şi cu ochelarii sparţi, s-a oprit să socotească. "Adică 4 milioane şi ceva? Undeee nu dă Dumnezeu aşa o pensie... Să-i ţină pe cei care vor face asta, dar cred că pînă în 2008 eu nu mai apuc." Mi-am amintit şi de o vecină care m-